Calea ferată îngustă Sibiu-Agnita este de fapt doar jumătate din fosta linie care unea Sighișoara de Sibiu, prin Agnita. Construită între anii 1895-1910, Mocănița a circulat pe întreaga sa lungime până în anul 1965, când sectorul Sighișoara-Agnita se desființează, în 2001 închizându-se și restul liniei. În anul 2008 începe proiectul de restaurare.
Istorie și cotidian la Mocănița de pe Valea Hârtibaciului
1895
Beneficiind de suportul financiar al guvernului de la Budapesta, prefectul Gábor Apor din Sighișoara decide să construiască o cale ferată care să lege Podișul Târnavelor de Podișul Hârtibaciului. Din cauza dificultății traseului dintre Sighișoara și Brădeni, care presupunea curbe foarte strânse și o declivitate crescută pentru traversarea dealului Apoldului, s-a ales ecartamentul îngust, standardizat în imperiu la 760 mm.
"Societatea Căilor Ferate Locale Sighișoara-Sibiu" - începe, la Sighișoara, construcția liniei și, în ciuda întârzierilor provocate de inundații, reușește la finele anului 1898 realizarea celor 48 de kilometri până la Agnita.1908
Linia va fi prelungită cu încă 62 km, până la Sibiu. Trenul va traversa orașul Agnita pe strada principală, împărțind-o cu autovehicule, trăsuri și pietoni. Tot atunci se va da în folosință, la insistența comunității locale, și ramura Cornățel-Vurpăr, adăugând încă 13 km la lungimea liniei, care cu un total de 123 km avea să devină după război cea mai lungă cale ferată îngustă din România.1912
Se întocmesc planuri pentru extinderea liniei la sud de Agnita, către poligonul militar de la Cincu și mai departe peste râul Olt pentru a face joncțiunea cu calea ferată normală la Voila. Turbulențele premergătoare izbucnirii Primului Război Mondial au făcut ca această extindere să rămână doar la stadiul de plan.1919
Odată cu sfârșitul războiului și Unirea Transilvaniei cu România, operarea liniei va fi preluată de Căile Ferate Române, proprietar rămânând SCFL.
Odată cu sfârșitul războiului și Unirea Transilvaniei cu România, operarea liniei va fi preluată de Căile Ferate Române, proprietar rămânând SCFL.
1965
Linia dintre Sighișoara și Agnita a fost închisă și apoi demontată din cauza pantelor abrupte și a curbelor strânse, care o făceau dificil și scump de operat, viteza medie pe acest traseu fiind de 10 km/h. Marea parte a rambleului a fost apoi ocupat de drumul județean care lega Sighișoara de Agnita. Șinele au fost scoase și de pe străzile Agnitei, iar o nouă gară terminus a fost construită la 3 km în afara orașului, înspre Sibiu. Porțiunea de linie rămasă între Agnita și Sibiu, respectiv Cornățel-Vurpăr, a fost modernizată la standardele vremii, cu precădere pentru transportul de marfă. Dacă anii 1960 marchează un prim moment de vârf în ceea ce privește traficul liniei, prin transportul masiv de sfeclă de zahăr, anii 1980 îl marchează pe al doilea, prin transportul de material lemnos, cu precădere bușteni de stejar.1997
Din cauza epuizării resurselor de material lemnos, dar și a crizei economice din anii 1990, linia secundară Cornățel-Vurpăr a fost închisă circulației și trecută în conservare.2001
1 septembrie marchează încetarea a 91 de ani de mocăniță pe valea Hârtibaciului, singura pereche de trenuri mixte pe zi fiind retrasă datorită lipsei fondurilor pentru întreținerea locomotivelor. A fost ultima cale ferată îngustă operată de CFR
1 septembrie marchează încetarea a 91 de ani de mocăniță pe valea Hârtibaciului, singura pereche de trenuri mixte pe zi fiind retrasă datorită lipsei fondurilor pentru întreținerea locomotivelor. A fost ultima cale ferată îngustă operată de CFR
2003
Parcul rulant și o parte din clădiri vor fi preluate de SFT - Societatea Feroviară de Turism, societate desprinsă din SAAF și care avea ca scop valorificarea potențialului turistic al liniei. Zeci de vagoane de marfă și călători își găsesc sfârșitul sub flacăra de autogen, doar locomotivele și 6 vagoane de călători fiind păstrate pentru trenul turistic. De la Turda va fi adusă locomotiva cu aburi 764.052 funcțională, iar o locomotivă diesel va fi de asemenea recondiționată.2008
Condițiile economice și diversele conduceri ale SFT aduc societatea în prag de faliment, năruind astfel speranța unui tren turistic pe valea Hârtibaciului. Toate locomotivele diesel, cu excepția celei recent recondiționate de SFT, vor fi valorificate ca fier vechi, una fiind salvată de la tăiere de către un investitor austriac. Tot sub flacăra de autogen au pierit și două vagoane de călători, restul de patru fiind salvate în ultima clipă de nou înființatul Consorțiu pentru Dezvoltare Intercomunitară Sibiu-Agnita, care preia sarcina SFT-ului de a introduce trenuri turistice pe această linie.2008
A fost înființată Asociația ”Prietenii Mocăniței”, un grup local de inițiativă ce a avut ca prim obiectiv stoparea degradării clădirilor și refacerea liniei în vederea organizării de călătorii
în scop turistic. Asociația a profitat și de faptul că statul român decide, tot în 2008, să declare monument istoric întreaga linie Sibiu-Agnita-Brădeni,cu toate clădirile și logistica aparținătoare.2009
S-a construit o ciclodrezină cu care Asociația a organizat primele plimbări cu turiștii pe vechea linie.
2010
Mocănita a reînviat! S-a construit o motodrezină de 15 locuri, cu care se circula cu turiști pe câțiva km din linia ce unește satele Cornățel și Hosman. Simultan se lucra și în orașul Agnita, la restaurare unui vagon original din fosta garnitură de tren ce a circulat până în 2001, pentru serbarea centenarului Mocăniței pe Valea Hârtibaciului. Evenimentul a fost marcat pe 27 septembrie 2010, tot în orașul Agnita, printr-o cursă de 1 km cu turiști, într-o garnitură de tren formată dintr-o locomotivă cu abur închiriată și vagonul restaurat menționat mai sus.
2015
Încep primele curse ocazionale cu turiști (2-3
weekend-uri pe an) pe porțiuni din segmentul de linie Cornățel – Hosman (7 km).
2020
Este complet reparată linia de la Cornățel la Hosman și încep cursele regulate cu turiști în fiecare weekend din sezonul turistic (aprilie – octombrie)
2021
Construim și dăm în folosință prima locomotivă Diesel pentru ecartament îngust produsă în România dupa 1989 (120 cai-putere)
2023
Este achiziționat, complet restaurat și redat în folosință un vagon original al Mocăniței produs în anii ‘80 la Fabrica de Vagoane din Drobeta Turnu-Severin. Este unul din ultimele 6 vagoane originale care au rămas după închiderea liniei în 2001. Din păcate două dintre acestea deja nu mai există, fiind valorificate la vremea respectivă ca fier vechi.
2024
Este achiziționat, complet restaurat și redat în folosință al doilea vagon original din cele menționate mai sus
2025 - 2030
”The best is yet to come!”
